Ce sunt vitaminele

Ce sunt vitaminele

Vitaminele sunt substanţe chimice complexe care îndeplinesc un rol esenţial în funcţionarea normală a organismului omenesc şi care, cu câteva excepţii, nu pot fi sintetizate de către acesta. Acestea se găsesc în majoritatea alimentelor de provenienţă naturală şi sunt absolut necesare pentru creşterea, menţinerea vitalităţii şi bunăstarea generală a organismului nostru. Aşa cum am spus, acestea pot fi obţinute din raţia zilnică alimentară sau din raţiile suplimentare de nutrienţi. Aceste suplimente, care se pot prezenta sub diverse forme – pilule, tablete, etc, sunt de obicei extrase din surse naturale. Este important de reţinut că vitaminele nu pot fi înlocuitori ai hranei zilnice şi nu trebuiesc confundate cu medicamentele clasice. Acestea ajută la buna funcţionare a mecanismelor organismului, în strânsă legătură cu alte elemente nutritive precum minerale, grăsimi, carbohidraţi, apă, etc.


Despre felul în care acţionează

Vitaminele pot fi considerate roţile importante în cadrul unui mecanism complex. Vitaminele ajustează metabolismul intern prin intermediul enzimelor. O singură deficienţă a unei vitamine poate

crea probleme în întregul mecanism reprezentat de organismul uman. Comparativ cu celelalte substanţe nutritive – proteine, grăsimi şi carbohidraţi – necesarul de vitamine este mai mic, dar lipsa unei singure vitamine pune In pericol întregul echilibru.

De ce avem nevoie de suplimente vitaminice

Din moment ce toate materiile organice conţin cel puţin o vitamină, teoretic, o dietă perfect echilibrată ne-ar putea asigura tot necesarul de vitamine. Din păcate, un astfel de regim aproape perfect este foarte greu de urmat din cauza substanţelor conţinute în alimentele de bază pe care le ingerăm, substanţe ce pot afecta echilibrul vitaminelor în organism.

O altă cauză a scăderii concentraţiei de vitamine (şi nu numai) din alimente este prepararea acestora folosind căldura. Majoritatea alimentelor îşi pierd o bună parte din valoarea lor nutritivă în cursul preparării. Prin urmare, o bună parte din alimentele pe care Ie folosim, sunt foarte sărace în principii nutritive naturale. Acesta este unul dintre motivele pentru care ar fi bine să ne gândim la un mod de viaţă mai sănătos, care poate fi realizat şi prin aportul de suplimente nutritive naturiste.

Despre denumire

Prin convenţie, majorităţii vitaminelor Di s-a atribuit numele unei litere a alfabetului; ulterior s-a adăugat şi câte un nume bazat pe compoziţia sau pe rolul acestora.

Se cunosc următoarele tipuri de vitamine: Vitamina A (retinol, caroten); vitaminele din grupul B complex: B1 (tiamina); B2 (riboflavina); B3 (niacina, nicotinamida); B6 (piridoxina); B10; B11 (factori de creştere); Bl 2 (cobalamina, cianocobalamina); Bl 3 (acid orotic); Bl 5 (acid pangamic); B17 (amigdalina); Bc (acid folie); Bt (carnitidina); Bx sau APAB (acid para-aminobenzoic); colina; inozitol; vitamina C (acidul ascorbic); vitamina D (calciferol, viosterol); vitamina E (tocoferol); vitamina F (acizi graşi); vitamina G (riboflavina); vitamina H (biotina); vitamina K (menadiona); vitamina L (necesară pentru lactaţie); vitamina M (acid folie); vitamina P(bioflavonoide); vitamina PP (nicotinamida); vitamina P4 (troxerutina); vitamina T (substanţe stimulatoare de creştere); vitamina U (extrasă din varză).


Despre provenienţă

Cea mai mare parte a vitaminelor sunt de provenienţă naturală. Pentru că vitaminele sunt substanţe ce sunt conţinute în alimente, suplimentele naturiste cu vitamine – fie ele capsule, tablete, prafuri

sau lichide – provin tot din alimente. Majoritatea vitaminelor provin din surse naturale, deşi acestea pot fi obţinute şi pe cale artificială. Ca exemplu, vitamina A provine în mod obişnuit din untura de peşte; vitamina C are cele mai bune însuşiri atunci când este extrasă din măceşe, iar vitamina B complex este extrasă din drojdie sau din ficat.Vitamina E este furnizată cel mai adesea de germenii de grâu.


Vitamina C (acidul ascorbic, vitamina antiscorbutică)

Vitamina C este un nutrient esenţial vieţii, solubili în apă, implicat în producţia de glucocorticosteroizi şi de anumiţi neurotransmiţători (substanţe care permit transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folie şi al anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilorliberişianitrozaminelor,în reacţii imunologice, care facilitează absorbţia fierului la nivelul tubului digestiv.

Funcţii în organism Vitamina C prezintă o importanţă capitală pentru organism. Principalele ei proprietăţi sunt următoarele:

- Ca participant Ia hidroxilare, vitamina C este necesară Ia producerea de colagen în ţesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente în întreg organismul, asigurându-i acestuia o structură stabilă, dar flexibilă. Unele ţesuturi au un procentaj mai ridicat de colagen în conţinut, în special pielea, membranele mucoase, dinţii şi oasele.

- Vitamina C este necesară la sinteza dopaminei, noradrenalinei şi adrenalinei în sistemul nervos sau în glandele suprarenale.

-Vitamina C este de asemenea necesară la sintetizarea carnitinei, care este importantă în transferul energiei la mitocondriile celulelor.

- intervine în fenomenele de oxidoreducere, fiind cel mai puternic antioxidant;

- este antiinfecţioasă, tonifiantă, antitoxică;

- participă la asimilarea de către organism a fierului;

- previne şi vindecă scorbutul;

- măreşte rezistenţa vaselor sanguine;

- contribuie la formarea globulelor roşii, a dinţilor şi oaselor;

- are rol de reglare a nivelului glicemiei şi al colesterolului, de distrugere a toxinelor acumulate în organism;

- intervine în buna funcţionare a ţesuturilor, precum şi a diferitelor organe;

- participă la transformările chimice ale proteinelor, lipidelor şi glucidelor, la formarea substanţelor intercelulare;

- diminuează perioadele de convalescenţă;

- este eficientă în reducerea ritmului de opacifiere a cristalinului (îndeosebi la persoanele vârstnice);

- întârzie apariţia cataractei şi-i reduce gravitatea cu cea 50%;

- împiedică depunerea grăsimilor Ia nivelul ficatului asigură funcţionarea normală a celulei hepatice;

- intervine în metabolismul carotenilor;

- protejează acidul folie;

- are acţiune antialergică;

- ca laxativ natural;

- scade incidenţa apariţiei de cheaguri în vasele sanguine;

- măreşte gradul de absorbţie a fierului organic;

- reduce efectele unui număr mare de alergeni;

- asigură coeziunea celulelor proteice, mărind astfel durata vieţii.

- Ţesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C conţinută — peste 100 de ori faţă de nivelul din plasma sangvină — sunt glandele suprarenale, glanda pituitară, timusul, corpus luteum şi retina.

- Creierul, splina, plămânul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului subţire, leucocita, pancreasul, rinichiul şi glandele salivare au o concentraţie de vitamina C de Ia 10 până la 50 de ori mai mare decât în plasmă.

Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca funcţie principală a sa, aşa că organismul rămâne foarte repede fără această substanţă dacă nu există un aport continuu care să fie absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge până la deces în cazul în care deficienţa este neglijată.

Datorită acestor proprietăţi, vitamina C este indicată într-un mare număr de afecţiuni, cum ar fi: forme incipiente de scorbut, boli infecţioase acute şi febrile, surmenaj fizic şi intelectual, anemii, anorexie, oboseală, neadaptarea organismului la frig, diferite alergii, arsuri, hemoragii nazale şi hemoragii vaginale, acnee, celulita, stres, carenţă de calciu (fracturi, osteomielită, paradontoze, carii dentare, tulburări de creştere), răceală şi gripă, tulburări respiratorii, artrită, diaree, hipcolesterolemie, hipertensiune arterială şi ateroscleroză, diferite tulburări digestive, afecţiuni vasculare, deficienţe în buna funcţionare a glandelor sexuale, angine, sinuzite, gingivite, diferite toxicoze, diabet, astenii, insuficienţă cardiacă, reumatism cardiovascular, pneumonii şi pleurezii, tuberculoză pulmonară, astm bronşic, dificultăţi în menţinerea sarcinii şi asigurarea alăptării, în cicatrizarea rănilor şi tratarea contuziilor uscate, inflamaţii ale căilor biliare, hepatice şi ciroze hepatice etc. în plus, s-a arătat că această vitamină este şi antiaterosclerogenă.


Necesităţi

Necesarul de vitamina C pentru un adult sănătos este de 73 mg/zi. La femeile aflate în perioada de graviditate, acesta este de cea 100 mg/zi, iar la cele care alăptează – de 50 mg/zi. Necesarul de vitamina C al copiilor este de 1,5-2 mg/kilogram-corp/zi, în funcţie de vârstă. Pentru fumători este recomandat un aport crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi (fiecare ţigară fumată distruge între 25 şi 100 mg). Sunt şi autori care recomandă doze de vitamina C mai mici. Aportul de vitamina C trebuie mărit pentru muncitorii care lucrează în mediu cu plumb, benzen sau lacuri, precum şi în cazul sportivilor, în perioadele de antrenament (până la 200 mg/zi). De asemenea, necesarul este mai mare în unele cazuri patologice cu metabolismul crescut, apoi în bolile infecţioase, tuberculoză, ulcer gastric şi ulcer duodenal, precum şi Ia vârstnici. Vitamina C este consumată mult mai repede în condiţii de stres. Acţiunea antiaterosclerotică, anticolesterolică a vitaminei C, precum şi procesul de activare a circulaţiei sanguine capilare datorat acesteia sunt favorizate prin asocierea ei cu vitaminele B3 şi P.

Aceasta vitamină este uşor oxidabilă şi foarte sensibilă la căldură şi la radiaţii infraroşii şi ultraviolete.


Carenţa

Carenţa în vitamina C, rară în ţările în curs de dezvoltare şi excepţională în ţările industrializate. Este responsabilă de apariţia scorbutului, o formă de avitaminoză. Cauzată de un aport alimentar insuficient, unei malabsorbţii digestive, unei creşteri a necesităţilor sau unei eliminări excesive, carenţa apare de cele mai multe ori la subiecţii vârstnici, alcoolici, suferind de malabsorbţie cronică sau supuşi unei hrăniri prin perfuzii nesuplimentate în vitamina C. Hipovitaminoza C se evidenţiază prin următoarele sirnptome : oboseală, sângerări ale pielii şi a mucoaselor, umflarea dureroasă a încheieturilor, încetinirea creşterii, tulburări în activitatea sistemului nervos şi a celui muscular, diminuarea rezistenţei organismului la infecţii, fragilizarea capilară şi apariţia hemoragiilor gingivale, respiraţie greoaie, dureri ale oaselor, tahicardie, paradontoză, hipotensiune arterială, acumularea de colesterol în organism (hipercolesîerolemie), instalarea asteniei de primăvară etc.în cazul hipovitaminozelor C severe, apare şi afecţiunea cunoscuta sub denumirea de scorbut („boala marinarilor”). Era o afecţiune foarte des întâlnită la marinarii care plecau în voiaje lungs sau pe perioada iernii, din cauză că fructele şi legumele nu puteau fi păstrate proaspete pentru foarte mult tinmp.Profilaxia hipovitaminozei C se poate realiza uşor, prin asigurarea unui aport zilnic corespunzător, deoarece aceeaşi vitamină nu se acumulează în organism, excesul fiind eliminat în permanenţă pe cale renală.

Stările de subcarenţă (stadiul care precede carenţa) ar fi mult mai numeroase, iar actualmente se pune întrebarea referitoare la eventualele relaţii între un defect de aport în vitamina C şi diverse boli (cancer, boli cardiovasculare, cataractă etc).


Supradoza

Surplusul de vitamina C se elimină rapid din organism. Efecte negative cunoscute

Vitamina C este recunoscută ca fiind una dintre cele mai puţin toxice substanţe din medicină.

- O primă grijă o reprezintă persoanele cu tulburări de metabolism al fierului, incluzând hematocromatoza. Vitamina C creşte absorbţia de fier. Dacă bolnavii de hiperabsorbţie de fier ingeră doze de vitamina C de ordinul gramelor, aceasta poate înrăutăţi tulburarea lor, din cauza absorbţiei mărite.

- Vitamina C cauzează diaree dacă este ingerată în cantităţi mai mari decâ . :–:<-‘.z, care depinde ds la individ la individ. Cathcart a numit această limită Limita de Toleranţă Bowel şi a observat că este mai mare la persoanele care sunt suferinzi decât la cele sănătoase. Variază de la 5 grame pe zi la persoanele sănătoase până la 300 grame pe zi la cei care suferă de boli grave, precum SIDA şi cancer. Diareea încetează imediat ce doza este redusă, fără a provoca vreun alt efect negativ.

- Niveluri insuficiente de enzima Glucoză-6-fosfat dehidrogenază enzyme (G6PD), o tulburare genetică, poate predispune unii indivizi Ia anemie hemolitică după ingerarea unor substanţe oxidante prezente în alimentaţie sau medicamente. Aceasta include şi doze mari, repetate, intravenoase sau orale de vitamina C. Există un test pentru descoperirea deficienţei de G6PD. O doză mare de vitamina E a fost propusă drept factor potenţial protectiv.

Acidul ascorbic este foarte uşor solubil în apă. Din păcate, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai uşor distrusă Ia contactul cu diferiţi factori de mediu. Astfel, ea este deosebit de sensibilă la căldură, prin fierbere şi prăjire, de Ia caz la caz, putându-se pierde 30 până la 90% din conţinutul iniţial al alimentelor. De asemenea, este sensibilă Ia lumină şi la aer (oxigen).

Ar mai trebui cunoscut şi luat în considerare faptul că aspirina poate mări de până Ia trei ori viteza de eliminare a vitaminei C din organism; în plus, după numai două-trei luni de păstrare, în majoritatea fructelor şi legumelor, conţinutul în vitamina C scade la jumătate şi continuă să scadă până la valori minime. în această categorie de produse vegetale intră îndeosebi cartofii şi merele. Astfel, de la un conţinut iniţial în vitamina C de cea 25 mg/100 g, cartofii ajung la o cantitate de cea 5 mg/100 g, iar merele – de Ia 10 mg/100 g, Ia numai 1 mg/100 g. Fac excepţie fericită de la acest neajuns varza albă crudă şi îndeosebi cea murată. Desigur că acelaşi lucru se petrece şi în cazul celorlalte specii de varză (roşie, de Bruxelles şi îndeosebi cea de frunze), care sunt cu mult mai bogate atât în acid ascorbic, cât şi în celelalte trofine.Trebuie ţinut cont şi de faptul că rezervele de vitamina C stocate în ficat Ia un moment dat, dacă nu sunt mereu refăcute, sunt suficiente numai pe o perioadă de doua-trei, maximum patru luni.

Astfel, pentru a preveni instalarea hipovitaminozei C, în perioada iarnă-primăvară,în afara consumului de varză, se recomandă ceaiurile de măceşe şi cele din fructe de cătină albă pulpele de măceşe şi fructele de cătină albă (conservate în miere), precum şi pasta de măceşe, coacăzele negre, frunzele de pătrunjel, boiaua de ardei roşu dulce, sau suplimente nutritive ce conţin extrase concentrate din aceste plante sau chiar vitamina C.

Vitamina 83 (acidul pantotenic)

Date importante

Este o vitamină solubilă în apă (hidrosolubilă). Aşa cum arată şi denumirea sa (derivată de Ia grecescul „panthos”, care înseamnă „peste tot”), vitamina este larg răspândită în natură.

Ea poate fi distrusă de aburul uscat din cuptor, de soluţiile acide sau bazice folosite la conservare sau congelare, precum şi în timpul prelucrării produselor alimentare (măcinarea boabelor, rafinarea

zahărului, calcinarea grăsimilor şi uleiurilor).

Surse alimentare Acidul pantotenic este larg răspândit, dar sursele care conţin cele mai mari cantităţi sunt ficatul, arahidele, cereale integrale, germenii de cereale, drojdia de bere, târâtele, gălbenuşul de ou, carnea de găină şi broccoli.

Funcţiile în organism

Acidul pantotenic formează unul din elementele vitale necesare pentru organism: coenzitna A, indispensabilă pentru obţinerea energiei şi pentru metabolismul carbohidraţilor şi al acizilor graşi. Coenzima A este necesară, de asemenea, pentru sinteza normală a globulelor roşii din sânge, componenţilor chimici ai creierului, colesterolului şi corticosteroizilor necesari pentru a face faţă stresului fizic şi emoţional. în sistemul imunitar, acidul pantotenic ajută Ia stimularea formării anticorpilor.

Vitamina B3 constituie un factor important în hrănire, participând activ la metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, deci la metabolismul general al organismului. De asemenea, niacina este esenţială pentru corp deoarece:

- este un factor antipelagros de primă importanţă;

- are acţiune vasodilatatoare Ia nivelul pielii;

- serveşte Ia buna funcţionare a sistemului nervos central;

- stimulează secreţia gastrică;

- măreşte glicemia şi scade nivelul colesterolului;

- menţine sănătatea pielii, a limbii şi a ţesuturilor digestive;

- favorizează circulaţia cerebrală şi coronariană;

- scade tensiunea arterială;

- stimulează secreţia gastrică şi eliminarea bilei;

- înlesneşte asimilarea fierului etc.

Interacţiuni

Vitamina B3 estenecesarăînprocesuldeasimilareşiîn metabolismul acidului folie, deci putem vorbi de o interacţiune pozitivă. în acelaşi timp, acidul pantotenic nu acţionează negativ asupra altor vitamine, componente alimentare sau medicamente.

Vitamina 183 este indicată în pelagră, herpes, acnee, prurit, tulburări circulatorii periferice, degeraturi, afte, inflamaţii bucale, enterocolită, diferite psihoze, stări depresive, în diaree, hipertensiune arterială şi aterascleroză, respiraţie dificilă, alcoolism, stres, insomnii, artrită, indigestii, cefalee, ameţeli, iritabilitate, senzaţie de rău general olc. Mod de administrare

întrucât deficitul vitaminei B3 este o raritate în condiţii normale, această vitamină nu beneficiază de norme alimentare recomandate doza obişnuită de acid pantotenic variază între 5 şi 10 mg/zi pentn maturi şi până la 2 mg/zi pentru copii. Roger Williams, profesor dc biochimie, care a descoperit această vitamină, consideră că doze zilnică de 50 mg pentru femeile gravide ar putea reduce esenţia numărul malformaţiilor intrauterine şi al avorturilor spontane.

Ultimele date în privinţa legăturii dintre deficitul acidului folie ş defectele dezvoltării coloanei neurale (spinale) precum şi dintre acizi folie şi pantotenic ne arată că această doză este absolut justificată.

Necesarul vitaminei B3 (fapt valabil pentru toată grupa de vitamine B şi vitamina C) creşte considerabil în timpul eforturilor fizice ş emoţionale sau în timpul bolii. Medicii administrează de obice doze între 200 şi 400 mg/zi în timpul secreţiei abundente de steroiz naturali (hormoni ai stresului).

Simptom ele insu fi elen te i Datorită răspândirii largi a acidului pantotenic în alimente, deficitu vitaminei se întâlneşte foarte rar, cu excepţia condiţiilor create în moi special pentru studiu.

La voluntarii aflaţi timp de 9-10 săptămâni în condiţiile unui deficl artificial, se manifestau următoarele simptome: dureri abdominak căderea părului, pierderea poftei de mâncare, insuficienţa funcţiilo nervoase,durerimaridepicioareşidisfuncţiiaIecoordonăriimişcărilo simptomele depresiei emoţionale, iritabilitatea şi nervozitatea spasme musculare, astenie, surmenare, greaţă şi vomă, palpitaţi tensiune arterială joasă, eczemă şi insomnie.

Simptomele supradozorii Acidul pantotenic este absolut inofensiv. Unii medici prescriu doz de până la 10 mg fără efecte nocive. Acidul pantotenic este inofensiv şi nu e toxic (ganoderma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>